- tarçalan
- is. Tarda çalan çalğıçı; tarzən. Ey tarçı, çal, oxu! Könlümü al, oxu! M. Müş.. Qurban təzə-təzə əlinə tar almağa başladığı zamanlar Qarabağda tarçalan Sadıq yaşayırdı. İ. Ə..
Azərbaycan dilinin izahlı lüğəti. 2009.
Azərbaycan dilinin izahlı lüğəti. 2009.
ţărcălan — ŢĂRCĂLÁN, ţărcălanuri (ţărcălane), s.n. (reg.) 1. Unealtă asemănătoare cu compasul, întrebuinţată mai ales în dulgherie. 2. Cerc luminos care se observă în jurul unui astru sau al unei alte surse de lumină. [var.: ţircălám s.n.] – Din magh.… … Dicționar Român
cearcăn — CEÁRCĂN, cearcăne, s.n. 1. Cerc vânăt în jurul ochilor la un om obosit sau bolnav. 2. Cerc de vapori vizibil uneori în jurul soarelui sau al lunii; halo. – Refăcut din *cearcene (pl. lui *cearcen < lat. circinus). Trimis de valeriu, 03.03.2003 … Dicționar Român
cerc — CERC, cercuri, s.n. I. 1. Figură geometrică plană formată din mulţimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix; circumferinţă; suprafaţă limitată de această figură. ♢ Cerc polar = fiecare dintre cele două linii închipuite pe globul… … Dicționar Român
compas — COMPÁS, compasuri, s.n. 1. Instrument de măsură şi de trasare a cercurilor sau a arcelor de cerc, formate din două braţe articulate, prevăzute la capete cu un vârf şi cu un dispozitiv de desenat (creion, trăgător, cretă etc.). 2. (Rar) Busolă. ♢… … Dicționar Român
halo — HALÓ, halouri, s.n. 1. Cerc luminos, colorat, care apare în anumite condiţii atmosferice în jurul soarelui sau al lunii şi care se datoreşte reflexiei şi refracţiei luminii în cristalele de gheaţă aflate în atmosferă la mari înălţimi; cearcăn (2) … Dicționar Român
ţircălam — ŢIRCĂLÁM s.n. v. ţărcălan. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
tarçı — is. Tarda çalan çalğıçı; tarzən. Ey tarçı, çal, oxu! Könlümü al, oxu! M. Müş.. Qurban təzə təzə əlinə tar almağa başladığı zamanlar Qarabağda tarçalan Sadıq yaşayırdı. İ. Ə … Azərbaycan dilinin izahlı lüğəti